Rug[ciunea lui Tobit. Sarra. 

	1 Cu sufletul ]ntristat, am suspinat \i am izbucnit ]n lacrimi; \i, l[cr[m_nd, am prins a m[ ruga:
	2	„Drept e\ti Tu, Doamne;
		toate lucrurile Tale sunt drepte
		\i toate c[ile Tale sunt mil[ \i adev[r;
		Tu e\ti Cel ce judec[ lumea. 
	3	|i acum, Doamne,
		adu-#i aminte de mine; vezi-m[
		\i nu m[ pedepsi dup[ p[catele mele,
		nici pentru r[t[cirile mele
		sau pentru acelea ale p[rin@ilor mei.
		Ei au p[c[tuit fa@[ de Tine
	4	\i nu s’au supus poruncilor Tale,
		iar Tu ne-ai dat spre jaf,
		spre robie, spre moarte,
		s[ fim pild[ de batjocur[ \i de ocar[
		]n fa@a tuturor neamurilor printre care Tu 
ne-ai risipit. 
	5	|i acum, Tu ai at_tea ]ndrept[@iri \i temeiuri
		s[ m[ pedepse\ti din pricina p[catelor mele,
		de vreme ce noi nu #i-am p[zit poruncile
		\i nici nu am umblat ]naintea Ta cu 
credincio\ie. 
	6	|i acum, f[ cu mine cum vrei!
		Porunce\te s[ mi se ia suflarea,
		ca s[ pier de pe fa@a p[m_ntului
		\i s[ m[ fac p[m_nt!;
		fiindc[ ]mi e mai bine s[ mor dec_t s[ tr[iesc,
		de vreme ce am auzit ]nvinuiri nedrepte